“I fly a starship across the universe divide”

- incerc sa ma gindesc la o litera care nu exista in alfabet!

- ihi, zic eu nu foarte atenta

- stii ca genele determina culoarea parului, a ochilor, cit de inalt vei creste…, de-aici incolo l-am pierdut, deja nu mai auzeam ce spune,  asa ca mai mormai un ihi.

- sa stii ca genele astea mi-au facut o surpriza tare faina!

- ce surpriza? devin eu atenta, sigura ca o sa-mi ofere o mostra de self esteem.

- te-au facut frumoasa.

Frumusetea e in ochii privitorului se intelege. Pentru ca macar modestia mi-o recunosc ))))

- matei, nu vrei sa-ti faci blog?

la care el, serios:

- nu crezi ca e cam devreme sa incepem cu de-astea?

asadar, las posteritatii ce a functionat la noi. si incep cu ceaiurile: anul trecut am tratat cu succes tusea uscata, iritativa cu ceai de cimbrisor combinat cu scai vinat. anul asta n-a mai mers asa bine asa ca am trecut la ceaiul de ceapa si de patlagina. astea-s mai mult pentru tuse expectoranta. cel de ceapa rulz. un alt ceai de succes, ceaiul de ghimbir. are efecte si asupra gitului, dar mai ales asupra nasului infundat. ma vad nevoita sa fac o precizare: ceaiul de ceapa are un gust rau, bleah, iar ceaiul de ghimbir ustura foarte tare. e drept ca trece repede usturimea. dar cum eu nu-s o fire prea gingasa, am reusit sa-l conving pe matei sa le bea fara prea mari proteste. toate ceaiurile le-am indulcit cu miere.

picaturile si pufurile de nas nu prea i-au fost de folos pentru ca-i provocau accese de tuse. in schimb a prins bine joaca de-a dragonul care sufla flacari pe nas dind foc servetelului, impreuna cu apa de mare.

de siropurile de tuse nu-mi vine sa mai zic. sunt unele din care am luat cite doua sticle la rind, uneori fara succes. ar fi totusi prospan, grindtus care-s pe baza de plante, sau erdomed care este medicament traditional.

am asezonat totul cu sirop de catina, tincturi de propolis sau echinaceea, vitamina c si altele asemenea lor, care sa furnizeze armament soldatilor din singe responsabili cu misiunile de “cautare si distrugere” a virusilor si bacteriilor.

pai, uite somnul e un urias facut din paturi pufoase si perne moi. si cind se lasa intunericul se apropie usor de casele oamenilor si se uita prin dormitoare sa vada cine se pregateste de culcare. se uita mai ales dupa copii, ca are o intelegere cu ei: cind merg la culcare, el ii ajuta sa doarma bine ca sa creasca.

ei, si atunci cind esti pregatit de culcare, se apropie pîș-pîș (desi e un urias, are mersul foarte usor pentru ca nu-i place zgomotul), se aseaza usurel linga tine si te adoarme.

dar daca vede ca te foiesti, se sperie si fuge lasind in urma lui o dira de scamute si de fulgi. se ascunde dupa usa si pindeste, asteptind sa te linistesti. cind vede ca te-ai linistit, iara se apropie de tine pîș-pîș si te trimite in lumea viselor. apoi se duce la altcineva care se pregateste de culcare.

atit gesticulam si ridem cind spunem povestea asta, ca speriem somnul de-a binelea. da’ el e bun si vine inapoi.

dupa ce s-a chinuit sa citeasca vreo doua propozitii: “sa citesc textul asta a fost ca si cum as fi plecat intr-o calatorie lunga de-acasa”.